Contribuţiile copiilor
Impresii
  • Sfârşitul de săptămână duhovnicesc: bucuriile mele. Am avut bucuria să cunosc şi să vorbesc cu Părintele Profesor Vasile Mihoc despre mărturisirea credinţei în şcoala. De asemenea, m-a bucurat că am asistat la una din conferinţele Părintelui Profesor despre educaţia creştină a copiilor. În plus am participat la pregătirea şi prezentarea unei schiţe de I.L. Caragiale, şn care am interpretat rolul domnului Goe. La fel m-a bucurat să ascult cateheza cu tema iubirea aproapelui şi pe domnul Adrian vorbind despre împăraţii creştini.
    Andrew Lewis
  • În week-end-ul duhovnicesc la care am participat, m-am bucurat de frumusetea micii păduri din jurul mânăstirii, de ferma din apropiere, de activităţile organizate de Adela şi Cornel. Au fost frumoase slujbele şi cântările în biserică. Părintele Profesor a povestit lucruri interesante şi chiar şi glume. Mi-a plăcut şi spectacolul "Domnul Goe", prezentat de copiii mari, după care eu am cântat la flaut pentru toată lumea.
    M-am simţit bine acolo şi m-aş bucura să revin curând.
    Daniel Lewis
  • În week-end-ul duhovnicesc Părintele Profesor Vasile Mihoc ne-a vorbit cu multă înţelepciune şi căldură despre viaţa de familie în cadrul familiei creştine. Pentru cei ce nu au avut posibilitatea să-l audieze, am notat câteva idei ce mi s-au părut demne de reţinut.
    Oamenii au fost creaţi de Dumnezeu spre a trăi în unitate şi armonie după modelul unităţii Sfintei Treimi. Asemănător iubirii perfecte a persoanelor Sfintei Treimi, familia crestină, constituită din trei părţi – tatăl, mama şi copiii sau copilul – trebuie să fie unită printr-o puternică dragoste. În cadrul unităţii familiei, bunicii – oferind copiilor dragoste şi atenţie specială – reprezintă un cadou de la Dumnezeu.
    Este important să învăţăm pe copii să aprecieze dragostea pe care o primesc şi să răspundă adecvat la ea. Casele noastre trebuie să fie o "Şcoală a dragostei". Aşa vor învăţa copiii cum să se comporte mai târziu în viaţa şi în căsătoria lor. Astfel îi vom "înarma" pe copii sa-şi trăiască frumos propria lor viaţă.
    Dumnezeu nu doreşte "sacrificiul" nostru, dar aşteaptş dragostea noastrş ca rşspuns adecvat la dragostea Lui. Părinţii au datoria de a învăţa pe copii dragostea, dar şi frica de Dumnezeu care "este începutul înţelepciunii".
    Pentru educaţia creştină este foarte important exemplul personal în familie. Nu putem cere de la copii ceea ce nu putem face şi exemplifica noi! De asemenea este important să-i învăţăm timpuriu pe copii valoarea dragostei, a armoniei şi bucuria de a împărţi: mai întâi în familie, apoi în societate.
    De asemenea cearta – dacă este necesară (Părintele Profesor nu prea mai ceartă: "copiii simt singuri când au greşit") – trebuie făcută cu dragoste şi ton prietenos. Să nu certăm repetitiv copilul ci sş-i arătăm că-l iubim şi-l iertăm, aşa cum şi Dumnezeu ne iartă.
    Părintele ne-a vorbit din experienţa personală a unui tată cu 13 copii, încălzindu-ne sufletul cu dragostea, humorul şi exemplul său nepreţuit.
    Raluca Lewis-Popescu